Dacă există o cauză a fericirii înseamnă că sunteți gata să fiți nefericiți în orice clipă, sunteți chiar pe muchie – pentru că o cauză poate dispărea, iar atunci fericirea va dispărea și ea. Dacă nu sunteți fericiți fără nicio cauză vizibilă sau invizibilă, dacă nu sunteți pur și simplu fericiți – fără motiv, irațional, ilogic, nebunește – nu sunteți fericiți.
(zice Osho în „Adevăratul înțelept”)
Dumnezeu nu este o ființă, ci este un fenomen – atât de vast, atât de infinit încât niciun cuvânt nu-l poate cuprinde. Doar inima infinită îl poate cuprinde, doar golul infinit din interiorul ființei îl poate cuprinde.
(zice Osho în „Adevăratul înțelept”)
Există religii – hindusimul, creștinismul, budismul, jainismul – dar ele sunt religii, nu unica religie. Ele sunt reflexii ale lunii în multe tipuri de mentalități, nu sunt adevărata lună. Luna este una, dar se poate reflecta în milioane de lacuri; reflexiile diferă, dar doar o singură lună se reflectă.
Mintea este o oglindă. Atunci când religia se reflectă în minte se naște un hindusim, un mohamedanism sau un iudaism. Când religia nu este una reflectată – când ajungeți în fața realității fără să vă încurcați deloc în minte, când nu există minte între voi și adevăr – atunci se naște religia.
…religia este arta de a fi singuri.
Religia este ceea ce faceți cu singurătatea voastră. Nu are nimic de-a face cu mulțimea. Înseamnă a ajunge la sursa originală a ființei proprii, în centrul ei.
(zice Osho în „Adevăratul înțelept”)
Într-o dimineaţă, Buddha a venit într-un sat, iar cineva l-a întrebat: „Există Dumnezeu?”
Buddha i-a răspuns: „Nu, nu există Dumnezeu.”
La prânz a venit altcineva la el şi i-a spus:
„Eu cred că nu există Dumnezeu. Ce ai de zis despre asta?”
Iar Buddha i-a răspuns: „Există Dumnezeu.”
Seara, o a treia persoană i-a spus lui Buddha: „Nu ştiu dacă Dumnezeu există sau nu. Tu ce zici?”
Acestuia, Buddha i-a răspuns: „E mai bine să nu spunem nimic, nici da, nici nu.”
Discipolul lui Buddha, care-l însoţea în drumul lui, a fost consternat când a auzit cele trei răspunsuri diferite pe care le-a dat maestrul său unei întrebări simple. Aşa că înainte de a se duce la culcare, el i-a zis lui Buddha: „Am fost atât de uluit de răspunsurile tale încât simt că-mi pierd mințile. Ca răspuns la aceeași întrebare – dacă există sau nu Dumnezeu – tu ai spus dimineața că nu, la prânz că da, iar seara că nici nu, nici da.
Buddha a replicat: „Niciunul dintre răspunsuri nu-ţi era adresat ție; ele erau adresate celor care au pus întrebările. Ele nu aveau nimic de-a face cu tine. De ce le-ai ascultat? Cum puteam să-ți fi răspuns ţie, câtă vreme n-ai pus tu întrebările? În ziua în care vei veni cu întrebarea ta, vei primi și răspuns.”
Discipolul a zis: „Dar cu toate astea am auzit răspunsurile.”
Buddha i-a replicat: „Răspunsurile acelea erau destinate altora şi ele erau conforme cu nevoile lor diferite.
Cel care a venit la mine de dimineaţă era un credincios, un teist şi voia ca eu să-i confirm credinţa. Nu ştie dacă există sau nu Dumnezeu. El voia doar să-i dea egoului lui satisfacţia că şi eu susţin credinţa lui. A venit la mine ca să primească susţinere, confirmare. De aceea i-am spus: ‚Nu, nu există Dumnezeu.’ Astfel l-am zguduit din temelii. Nu-l cunoştea pe Dumnezeu; dacă l-ar fi cunoscut cu adevărat, n-ar mai fi venit la mine. Cel care ştie, nu caută confirmarea a ce ştie. Chiar dacă lumea întreagă îl neagă pe Dumnezeu, el va spune: ‚Dumnezeu există; problema negării pur şi simplu nu se pune’. Dar omul acesta încă întreabă, caută să afle; ceea ce ştie el nu e rezultat al înţelegerii lui directe. De aceea a trebuit să-i spun ‚nu’. De fapt, el a încetat să mai caute şi a trebuit să-i dau un ghiont ca să reînceapă căutarea.
Bărbatul care a venit la mine la prânz era un necredincios, un ateu; el crede că nu există Dumnezeu. Lui i-am spus: ‚Există Dumnezeu’. și el a încetat să mai caute; și el voia tot să-i confirm credința ateistă.
Dar cel care a venit seara nu era nici teist, nici ateu. Aşa că nu era nimerit să-l leg de vreo credinţă, căci atât ‚da’, cât şi ‚nu’, leagă. De aceea i-am spus că dacă vrea răspunsul adevărat, e mai bine să păstreze tăcerea şi să nu zică nici da, nici nu. Iar în ceea ce te privește pe tine nu se pune problema, fiindcă tu n-ai pus încă întrebarea.”
(„În căutarea miraculosului” de Osho)